După 1990 aproape că nu e român care să nu fi călătorit în
Turcia sau măcar să nu fi cunoscut pe cineva apropiat care a făcut asta.
Mirajul de la poarta Orientului s-a păstrat şi s-a rafinat.
Bosforul, Marea Marmara, poveştile de serai, bazarul, toate
astea au alimentat imaginaţia de sute de ani.
Un City Break poate începe cu o croazieră pe Bosfor, priej
de panoramare a acestui oraş unic în lume prin plasarea sa pe două continente.
Apoi, de pe mare pe uscat, spre palate, precum Topkapî, de
colindat prin sălile încărcate în detalii de mare rafinament. De fiecare dată
Haremul este un punct de atracţie. Dar şi marea sală de tezaur sfânt, dedicată
relicvelor Profetului.
Influenţele occidentale se văd în palatul Dolmabahçe,
construit în secolul al XIX-lea.
O vizită la Edikule reaminteşte istoria zbuciumată a ţărilor
româneşti supuse sultanului şi presărată cu maziliri şi tragedii aici în Istanbul .
City Break poate fi şi pentru salba de moschei, de la
Moscheea Alabstră, admirabilă prin interiorul exclusiv albastru, dat de plăcuţele
de faianţă, cu şase minarete, motiv pentru care, se spune, celei de la Mecca i
s-a adăugat ulterior încă unul, până la Moscheea Rűstem Paşa, un simbol de
perfecţiune, acoperită şi la interior şi la exteror, de plăcuţe de faianţă în
principalele culori.
Desigur că Istanbul este
asociat cu Bizanţul şi cu simbolistica sferei creştine, cel puţin prin marea
catedrală (care a fost) Sfânta Sofia .
A intra într-un bazar
este nu doar un act de negoţ ci şi unul artistic sau social. Acolo se
întâlneşte o lume întreagă, bogat reprezentată în tipologii. Mărfuri aduse de
cine ştie unde, bogăţii care-ţi fură atenţia. Pe lângă Marele Bazar este şi
unul al mirodeniilor.
Un City Break la Istanbul
este un bun prilej de a descoperi nu doar exotisme ci şi asemănări cu ceea ce
se poate întâlni în România.
